De la mine vine sfatul şi izbânda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.
Proverbe 8.14
Un sfat bun şi la timpul potrivit valorează mai mult decât o comoară. Mulţi regretă, după ce au săvârşit o lucrare care s-a dovedit nepotrivită, că nu au cerut sfaturi mai înainte. Oamenii cu cele mai bune intenţii ne pot da sfaturi care nu întotdeauna sunt cele mai potrivite. Nu tot aşa este cu Dumnezeu. El ne iubeşte cu o iubire veşnică şi bucuria Lui este mare, dacă noi Îi cerem în orice împrejurare sfatul.
Ne lăsăm însă sfătuiţi de Dumnezeu? Probabil, acţionăm cu uşurinţă după gândurile noastre şi aşa ne abatem de la calea cea bună a călăuzirii sfinte. Să învăţăm ca înainte de orice lucru să întrebăm pe Domnul nostru: „Ce vrei să fac?“. Dacă inimile noastre stau liniştite în faţa Domnului, vom primi sfatul şi izbânda lucrărilor noastre. Mântuitorul este gata să ne sfătuiască şi să ne călăuzească. „Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.“
Mântuitorul Îşi ia timp pentru situaţiile noastre, pentru a ne arăta calea cea mai bună. Acceptăm întotdeauna sfatul Său? Adeseori suntem ca un cal sau ca un catâr, care se încăpăţânează de a merge pe calea dreaptă.
