Treaba Noastră

Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norordului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele Neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

Matei 27:24

Totul a început în urma unui sfat ținut de preoții cei mai de seamă, de cărturarii și bătrânii norodului, în curtea marelui preot, Caiafa. În efortul lor de a găsi cea mai potrivită cale de a-L omorî pe Isus, le vine în ajutor Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii Domnului. Iuda le propune preoților ideea vânzării Învățătorului cu un sărut de identificare, iar plata pentru actul trădării a evaluat-o la doar treizeci de arginți.

Această scenă nu-i era străină Domnului. Isus știa că-I sosise ceasul să pătimească pentru omenire, motiv pentru care, însoțit de Petru, de Iacov și de Ioan s-a retras în grădina Getsimani unde a exprimat întristarea de moarte care-i copleșise ființa. Tocmai în acele momente de agonie cumplită, Iuda își face apariția pentru a presta serviciile oferite preoților. În timp ce punga cu cei treizeci de arginți căpăta greutate în mânile lui Iuda dar amplifica îngreunarea unei conștiințe pătate, Isus ajunge în mânile lui Pilat. La masa negocierilor, Pilat pierde în fața strigătului norodului și al preoților și capitulează, dând la moarte un om nevinovat. Conștient de vina lui, pentru o deculpabilizare formală, face apel la un lighean cu apă și aruncă vina pe preoți și pe norod, spunându-le detașat: „Treaba voastră!”.

La momentul acela Iuda conștientizează gravitatea faptei sale și, prin returnarea arginților, cere preoților o anulare a înțelegerii de mai devreme, dar totul se dovedește a fi prea târziu. Preoții nu vor să bată în retragere, de aceea ei sunt primii care încearcă să arunce responsabilitatea aspra lui Iuda, spunându-i: „Treaba ta” (Matei 27:4).

Îl vedem pe Petru în ipostaza lepădării, pe ucenici în ipostaza dezertării, pe norod în ipostaza sărbătorii eliberării lui Baraba, pe soldați în ipostaza executării, pe trecători în ipostaza batjocoririi lui Isus, iar Hristos ajunge să fie în impostaza crucificării. Adevărul este dat la moarte, iar la acest act iau parte toate categoriile sociale de oameni! Din acel moment, ceea ce se întâmplă cu Isus Hristos devine „Treaba Noastră”. Așadar, dragi frați și surori, ce facem noi astăzi pentru a-L onora pe Isus care a lăsat mormântul gol, dar a lăsat și un Cuvânt final, cunoscut ca fiind Marea Însărcinare?


Este Treaba Noastră să ne rugăm

Rugăciunea este comunicarea cu Tatăl, model pe care Însuși Fiul lui Dumnezeu ni l-a prezentat. În vremea contemporană, confuzia prinvind destinatarul închinării atinge cote inimaginabile. Este dezgustător să vezi hindușii din poporul Indian că se închină la șoareci, maimuțe, vaci, elefanți și alte unități de materie. Treaba Noastră este să direcționăm pe acești oameni să ajungă să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, care merită și dorește închinarea în Duh și Adevăr.  Însă, întăriturile întunericului care țin robite miliarde de oameni pot fi dărâmate printr-o continuă rugăciune de mijlocire pentru națiuni. Ca popor al Domnului, este Treaba Noastră să intrăm în lupta spirituală prin post și rugăciune, pentru a crea cale liberă misionarilor pe care-i trimitem să întrupeze dragostea și Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul acestor popoare.


Este Treaba Noastră să dăruim

Creștinului îi place să trăiască aceleși sentimente ca și boxiorii buni, adică să simtă că dau mai mult decât primesc. Dar Însuși Isus a zis că este mai ferice să dai, decat să primesti iar provocearea pe care Hristos ne-a lansat-o, a fost aceasta: ,,să dăruiești ceea ce nu poți păstra, ca să câștigi ceea ce nu poți pierde.” Oricum, nimic nu putem lua cu noi dincolo. Singurul lucru pe care-l putem face este ca acum, să transferăm banii noștri, sau bunurile noastre dincolo, în Împărăția lui Dumnezeu. Dave Toycen zicea: ,,situația ne-o facem din ceea ce obținem noi, însă  viața ne-o facem din ceea ce le dăm altora.” Aceasta este Treaba Noastră să investim în aproapele nostru, dar cu atât mai mult, să investim prin a susține misionarii care aleg să meargă în locurile cele mai puțin accesibile pentru a face lucrarea de propovăduire a Numelui lui Isus.


Este Treaba Noastă să mergem

Ca și creștini avem un mandat special cu un mesaj special: să mergem până la marginile pământului și să ducem vestea Bună că Hristos pe care l-au răstignit toate categoriile de oameni, prin moartea și învierea Sa a izbăvit pe toți oamenii de moartea veșnică și ne-a pregătit o viață nouă. În Împărăția Sa, când Dumnezeu a adresat întrebarea „Cine va merge pentru ei?” Domnul Isus a răspuns: „Iată-mă (în sulul cărții este scris despre mine), vin să fac voia ta Dumnezeule (Evrei 10:7). Asfel, prin trimiterea lui Hristos în lume,Dumnezeu L-a facut pe unicul Său Fiu, misionar. John Stott a spus că „Dumnezeu este un Dumnezeu misionar” iar noi dacă îl iubim pe Dumnezeu nu vom fi nepăsători de dragostea lui pentru națiuni. Strigătul din ceruri „Cine va merge pentru noi?” este valabil și astăzi. Dumnezeu caută oameni care să meargă și să ducă acest mesaj la popoarele neevanghelizate. Dar este Treaba Noastră să-i trimitem, pentru că Romani 10:14-15 ne responsabilizează foarte puternic:

„Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui dacă nu sunt trimiși …”

Este Treaba Noastră, nu doar să ne bucurăm de restaurarea pe care a adus-o Învierea Domnului Isus Hristos în viețile noastre, ale celor deja născuți din nou, ci în această vreme, trâmbițarea acestei vești ar trebui să fie o prioritate pentru biserică. Prin El putem avea curajul să ieșim dintre ziduri, să vorbim oamenilor, să ne rugăm, să investim și să vedem că, de fapt, grăbim venirea Mirelui Isus.

După Învierea Sa, Isus s-a arătat discipolilor Săi, întărindu-le credința și învățându-i multe lucruri privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Dar în acest cadru Hristos le-a zis:“Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa (Fapte 1:7).

Dar dacă Isus le-a interzis să scotocească tainele timpului, Isus le-a și poruncit să facă ceva, și anume: când Se va coborî Duhul Sfânt peste ei, urmașii Săi trebuia sa-I fie martori “în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului” (Fapte 1:8).

Aceasta este Treaba Noastră!
Iacob Marius

Autor: Lucian Iacob

Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s