Un orator și-a început seminarul arătând auditorului o bancnotă de 20 de dolari. Adresându-se celor 200 de spectatori, a întrebat: „Cine vrea această bancnotă?” S-au ridicat multe mâini. Pe urmă a zis: „O voi da unuia dintre dumneavoastră, dar mai întâi dați-mi voie să îi fac așa . . .”, și a făcut-o ghem mototolind-o.
Apoi a insistat: „Cine o mai vrea acum?” Mâinile s-au ridicat din nou. „Bine – a zis – dar dacă îi fac așa . . .?” Și i-a dat drumul din mână și a început s-o calce. A luat-o de pe jos și a arătat-o auditorului așa cum era, mototolită și murdară, și a întrebat: „Dar așa, încă o mai vreți?” Mâinile erau tot pe sus. „Prieteni, ați învățat o lecție foarte importantă: Nu contează tot ce i-am făcut eu bancnotei, dumneavoastră oricum o vreți pentru că valoarea ei a rămas aceeași. În continuare valorează 20 de dolari. De multe ori în viață cădem, ne mototolim sau ne tăvălim pe jos pentru deciziile pe care le luăm și pentru circumstanțele în care ne aflăm. Ajungem să credem că nu valorăm nimic. Dar nu contează prin câte am trecut sau prin câte am putea trece, niciodată nu vom pierde valoarea pe care o avem în fața lui Dumnezeu. Murdari sau curați, mototoliți sau foarte bine puși la punct, pentru El suntem inestimabili. Psalmul 17, versetul 8 spune că Dumnezeu ne iubește „ca pe lumina ochilor Lui”.
Valoarea vieților noastre nu este titlul pe care-l avem sau ceea ce facem, ci CUI aparținem.
