de Valentin Popovici
Adresa mea oricui o dau cu plăcere;
O stradă, un număr, un loc în oraş;
O casă modestă, cu multe unghere,
O curte cu flori şi un dulce sălaş.
Dar alta-i adresa, v-aş spune de-ndată:
Pe strada durerii noi azi locuim,
O casă de visuri, din lut ridicată,
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.
Sunt în şantier, reparaţii totale,
Şi Şef de lucrări este Domnul Isus…
Se toarnă chesoane, se sapă canale,
În casa iubirii sunt jertfe de-adus.
Adresa mea-i numai căsuţă poştală;
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar,
În cer, lângă Domnul, e-adresa reală;
Aici domiciliul e doar temporar.
Cândva, la adresa aceasta din vale,
Va fi un afiş, anunţând c-am plecat:
„S-a dus, s-a mutat în domenii regale…
Din casa cea veche, s-a dus la palat!”
