„Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.” Psalmul 46:1-2
Martin Luther s-a născut la data de 10 noiembrie 1483 îm Eisleben, Saxonia, în Germania. După ce a studiat la Magdeburg și Eisenach, Martin a fost îndrumat de tatăl său să studieze dreptul, însă, după o scurtă perioadă de timp, acesta a renunțat și a devenit călugăr al ordinului augustinian. Și-a luat doctoratul în teologie în 1512 și a devenit profesor de științe biblice la prestigioasa Universitate din Wittenberg.
Seriozitatea cu care Luther și-a susținut vocația sa religioasă l-a condus la o criză personală profundă: se întreba cum era posibil să reconcilieze cerințele Legii lui Dumnezeu cu incapacitatea omului de a le urma. El a găsit răspunsul în Epistola lui Pavel către romani, înțelegând că Dumnezeu, devenind om în Isus Cristos, a împăcat omenirea cu Sine prin jertfa ispășitoare a Acestuia. Răspunsul pe care Dumnezeu îl așteaptă din partea omului este să primească darul mântuirii prin credință, iar credința în Dumnezeu trebuie să se bazeze pe dragoste, nu pe frică.
Noua credință a lui Martin Luther l-a făcut să intre în conflict cu Biserica Romano-Catolică. Papa Leon al X-lea, pentru a strânge fonduri în vederea construirii Bazilicii Sf. Petru, a început să vândă în schimbul unei sume considerabile indulgențe, care permiteau păcătosului o ședere mai scurtă și mai lipsită de suferință în purgatoriu. Cumpărarea mai multor indulgențe însemna izbăvirea mai multor persoane din purgatoriu. Luther s-a opus acestei practici, țintuind în cuie pe ușa bisericii din Wittenberg, la 31 octombrie 1517, o lisă cu 95 de teze care condamnau practicile Bisericii Romano-Catolice. Între cele 95 de teze, se găsea și teza conform căreia întreaga congregație avea dreptul să cânte laude lui Dumnezeu, nu doar preoții hirotonisiți. Luther era convins că muzica creștină are o putere deosebită, de aceea a promovat-o ori de câte oria avut ocazia.
Cel mai cunoscut imn al mișcării de reformă protestantă a fost chiar compoziția lui Martin Luther: Cetate tare-i Dumnezeu, inspirată din Psalmul 46. Acesta a devenit strigătul de luptă al poporului, care dorea cu orice preț transformarea Bisericii în ceea ce a rânduit-o Dumnezeu să fie, fiind cântat adesea de martiri în fața ghilotinei sau a rugului aprins. A fost compus undeva între anii 1527-1529, fiind cel mai cunoscut dintre cel 37 de imnuri compuse de Martin Luther.