În fiecare an obişnuim să facem aşa numită „excursie” pentru că ne dorim părtăşii mai profunde cu aceşti copilaşi.
Anul acesta am ieşit cu ei aici in Dumbrăveni, la iarba verde. Din pozele tocmai vizionate îţi poţi da seama de Mâna lui Dumnezeu, în culoarea cerului, în norişorii albi şi pufoşi, în iarba verde dar cel mai copleşitoare lucrare a Lui e în zâmbetul copilaşlilor!
Aş sta necurmat în prezenţa unor copii ce zâmbesc neîncetat, nu contează de circumstanţe pentru că Il văd pe Isus zâmbindu-mi!
A fost o zi frumoasă şi obositoare în acelaşi timp. Mai puţin plăcut a fost căldura mult prea ridicată, iar noi neavând prea mulţi copaci, am lăsat soarele să ne bată şi a făcut-o pentru că la sfârşitul zilei eram supăraţi şi roşii din cauzele bătăii.
Din cauza căldurii nu am mai avut chef prea mult în a doua jumătate a zilei de jocuri, aşa că am stat la poveşti la umbra facută de un paravan langa o stână. Şi am povestit, descoperind în copii caracterele părinţilor lor sau descoperindu-le impresiile ascunse şi năzuinţele din sufleţelele lor micuţe. Între timp am umflat baloane, am râs de ei când şi le spărgeau şi se supărau, am experimentat şi noi cum poporul Israel în pustie a însetat când am cerut de la cineva să aducă apă că nu mai aveam, săracii copilaşi au golit bidonul de 10 litri in aproximativ 15 minute. A fost plăcut când i-am ştiut sătui după un Happy Meal şi apoi la joacă din nou.
Acum sunt convinsă că ce face Dumnezeu, face întotdeauna frumos, indiferent cat de mult am ignora şi mă rog ca El să stăpâneasca aceste inimioare, să îi modeleze pentru Cer şi să facă din ei Ucenici şi Cetăţeni ai cerului!
